Instalare Samba din codul sursa, Centos 7

Cel mai usor este sa instalam, samba si orice alta aplicatie utilizand repozitoriile sistemului de operare, dar pentru cazurile unde avem nevoie de o versiune superioara celei puse la dispozitie de repozitoriu sau de unele functionalitati pe care versiunea din repo nu le pune la dispozitie trebuie sa recurgem la instalarea din codul sursa.

In continuare vom lucra cu Centos 7 – minimal. Inainte de a ne apuca sa instalam Samba avem nevoie sa o descarcam. Eu personal prefer sa descarc direct pe server cu utilitarul wget. Bineinteles ca se poate descarca pe un alt sistem iar mai apoi sa incarcam arhiva pe serverul nostru folosind un client de sftp, de exemplu filezilla.

wget https://www.samba.org/samba/ftp/samba-latest.tar.gz

Dezarhivam cu:

tar -xvf samba-latest.tar.gz

Ne mutam in folderul nou creat dupa dezarhivare cu:

cd samba-4.4.3/

Inainte de a incepe instalarea compilarea si instalarea propriuzisa avem nevoie de un compilator si niste librarii. Le instalam cu comanda:

yum install gcc python-devel gnutls-devel libacl-devel openldap-devel

Dupa instalarea acestora incepem compilarea si instalarea programului:

./configure
make
make install

 

Tutorial Linux – lucrul cu fisiere si directoare (1)

Nu cred ca trebuie să mai spun ce este un fişier şi ce este un director (sau folder cum mai obisnuim sa il numim in windows). În continuare voi prezenta modalităţile de manipulare ale acestora.

Listarea fişierelor şi directoarelor

dir – Listează conţinutul directorului curent.

Utilizare: dir [opţiuni]

dir – data fara nici o opţiune face o listare simpla a directoarelor şi fişierelor din directorul curent

Dacă adăugam parametrul a listează şi directoarele / fişierele ascunse

dir -a

Notă! În linux un fişier sau folder ascuns are in faţa numelui un punct.

Ex.:

.documentele_mele_ascunse

ls

Listează conţinutul directorului curent, dar poate avea mai multe opţiuni.

Utilizare:

ls [opţiuni]

ls – listează conţinutul directorului curent similar cu dir

ls -a – listează conţinutul directorului curent incluzând şi directoarele / fişierele ascunse

ls -l face o listare detaliată in care ne arata propietarul directorului / fişierului, drepturi, etc.

pwd

Ca să avem un punct de plecare trebuie mai întâi să ştim unde ne află, asta face comanda următoare, pwd (print working directory)

Utilizare:

pwd

Listeaza directorul curent

mkdir

Ca sa ne putem plimba prin directoare hai sa facem cateva, pentru asta ne ajuta comanda mkdir (make directory).

Utilizare:

mkdir [nume_director]

Ex.:

mkdir scoala

Crează directorul scoala

Listam conţinutul directorului cu dir sau ls:

[user@localhost test]$ ls
scoala
[user@localhost test]$

Activare ssh in Ubuntu

Dupa cum probabil ai aflat in Ubuntu 14.04 pentru desktop-uri serverul ssh nu este instalat implicit. Daca se intampla ca acel calculator sa fie folosit si ca server, cum il folosesc eu, atunci „activarea” ssh-ului este buna pentru situatiile in care este nevoie sa accesam pc-ul server de la distanta.

Pentru asta instalam serverul de ssh cu comanda:

sudo apt-get install openssh-server

Si cam atat, putem accesa serverul de la distanta utilizand Putty sau orice alt client de ssh sau sftp.

Cele 4 tipuri de utilizatori Linux

Tux

Cum sistemele de operare linux au inceput sa prinda teren in ultima vreme, uite ca au aparut si utilizatorii. Pana aici totul bun, dar in continuare vreau sa va arat cam ce tipuri de useri am intalnit eu:

1. Vreau sa fiu special – el nu are o anume pasiune pentru Linux dar ii place sa fie altfel decat ceilalti, asa ca si-a tras pe comp Linux, cel mai probabil in dualboot cu Windows unde se joaca si isi petrece majoritatea timpului. Linux-ul este acolo doar ca sa se dea mare fata de amici.

2. Plimbaretul (ii mai spunem si nehotaratul) – il cam pasioneaza sistemele de operare bazate pe Linux dar, saracul de el, pur si simplu nu se poate hotara asupra unei distributii anume. Testeaza de zor orice distributie i se pare ca arata cool pe net dar odata instalata pe comp ii gaseste nod in papura si renunta la ea in cautarea sistemului de operare perfect, el insa nu stie ca asa ceva nu exista.

3. Pasionatul – el vede numai linux, nu stie ce e ala windows si nici nu vrea sa stie, pentru el Linuxul este tot ce isi doreste si si-ar putea dori vreodata.

4. Profesionistul – are o abordare pragmatica asupra lucrurilor, el vede avantajele si dezavantajele fiecarui sistem de operare, fie ca el este Linux sau Windows, foloseste Linux pentru ca are niste motive bine intemeiate, altfel ar folosi Windows daca l-ar ajuta mai mult in ce face.

Tutorial Linux – comanda man

De multa vreme am vrut sa scriu un scurt tutorial despre linux, un sistem de operare care a început să câştige teren, prin distribuţiile sale mai prietenoase cu utilizatorul gen Ubuntu şi derivatele lui, Fedora, openSuse.

Cu toate ca interfaţa grafica este comparabila cu cea a unui sistem de operare Windows si ne permite configurarea multor parametri, in Linux adevărata putere stă tot in linia de comanda (CLI).

În continuare o sa sar peste istoria linux-ului, asta o găsiţi foarte uşor dacă daţi o căutare pe google şi o sa încep cu cele mai utilizate comenzi.

Vorbă multă sărăcia omului, să ne apucăm de treabă.

man

Comanda man cred că este cea mai importantă dintre toate din simplul motiv că ea ne arată un manual detaliat pentru fiecare comanda, fisier de configurare, daemon. Adică, nu ştii cu ce se mănâncă o comandă sau un fişier atunci man te ajută.

Utilizare:

man [nume_comandă]

Ex.:

man dir

Ne arată pagina din manual aferentă comenzii dir.

man smb.conf

ne arată pagina din manual aferentă fişierului de configurare a serviciul samba

man dhclient

arată pagina din manual aferentă clientului dhcp

Pentru a ieşi din pagina manualului pe care tocmai am deschis-o apăsăm tasta q

whatis

Dacă suntem genul plicticos şi nu avem chef a citi pagini întregi această comandă este răspunsul pentru noi. Ea arată o scurtă descriere a comenzii sau fişierului interogat.

Utilizare:

whatis [nume_comandă]

Ex.:

whatis smb.conf

Rezultat:

smb.conf (5)         - The configuration file for the Samba suite
whatis dir

Rezultat:

dir (1)              - list directory contents

Instalare Gwenview in Ubuntu 14.04

Pentur cei care nu stiu ce e Gwenview, este un vizualizator de fotografii. Eu l-am folosit destul de mult in mediul de lucru KDE si mi s-a parut a avea toate functiile necesare pentru managementul, editarea minimala si importul fotografiilor. Cum in Ubuntu-Mate 14.04 nu am fost multumit de vizualizatorul de fotografii pus la dispozitie implicit de Mate am incercat si am reusit sa intalez Gwenview.
Din fericire Gwenview este inclus in repozitoriile aferente Kubuntu (Ubuntu cu mediu grafic KDE) asa ca nu am avut decat sa import respectivele repozitorii:

sudo add-apt-repository ppa:kubuntu-ppa/backports

sudo apt-get update

sudo apt-get install gwenview

Si avem Gwenview instalat, dar atentie, nu stiu de ce gwenview s-a setat ca si file manager implicit, lucru care nu imi place deloc. Pentru a reveni la managerul de fisiere anterior mergem la System -> Preferences -> Preferred Applications si ne setam la loc managerul.

Screenshot

TV-Maxe si Popcorn Time

Daca am muncit suficient si avem nevoie de o pauza mai mica sau mai mare vreau sa va prezint doua aplicatii sa le zicem de „entertainment”, ambele ruleaza foarte bine pe Ubuntu 14.04

TV-Maxe

Este o aplicatie care iti permite sa urmaresti destul de multe posturi TV, straine si romanesti pe calculatorul tau. Pentru a o instala deschide un terminal si introdu:

sudo apt-add-repository ppa:venerix/pkg

sudo apt-get update

sudo apt-get install tv-maxe

Popcorn Time

Aici avem un cinema la noi acasa, iti pune la dispozitie numeroase filme si seriale care sunt doar la un click de vizionare. Are versiuni pentru Windows, Mac, Linux si Android. Pe linux descarcam arhiva pe care o extragem undeva pe harddisk-ul nostru apoi pentru a porni aplicatia
lansam fisierul Popcorn-Time.
Pentru a descarca aplicatia accesati link-ul de mai jos:

https://get.popcorntime.io/build/Popcorn-Time-0.3.6-Linux32.tar.xz

Instalare LAMP in Ubuntu 14.04 LTS

Cu toate ca am butonat mai multe distributii de linux, Ubuntu ramane prima draoste. Din punctul meu de vedere este distributia de linux cea mai prietenoasa cu utilizatorul, chiar daca nu este cea mai performanta. In continuare am sa explic cum se instaleaza suita de LAMP (Linux, Apache, MySQL, PHP).

Sa zicem ca ai reusit sa iti instalezi Ubuntu pe calculator si acum vrei sa iti faci un web server de teste. Sa incepem:

Deschide o consola si urmeaza pasii de mai jos:

1. Ne autentificam ca si root, pentru a nu mai trebui sa lansam toate comenzile cu sudo in fata:
sudo su
O sa iti ceara parola si o introduci.

2. Instalam MySQL

apt-get install mysql-server mysql-client

La un moment dat in timpul instalarii o sa iti ceara sa introduci parola pentru userul root al bazei de date, ai grija sa o retii.

3. Instalam Apache2

apt-get install apache2

4. Instalam PHP5

apt-get install php5 libapache2-mod-php5

Pana aici este bine, acum poti da drumul la un site pe serverul tau de teste. Vrei sa vezi daca merge Apache? Deschide un browser si tasteaza: http://ip_server (ex.: http://192.168.0.102), ar trebui sa iti apara pagina implicita a serverului web Apache.

Tine minte, fisierele pe care le faci pentru site-ul tau de test trebuie sa mearga pe server in directorul: /var/www/

Acum hai sa vedem daca functioneaza suportul php pe care tocmai l-am instalat. Pentru asta creeaza pe server in /var/www un fisier cu numele phpinfo.php
Deschide-l cu editorul tau preferat si introdu in el codul de mai jos:

Acum acceseaza din browser adresa: http://ip_server/phpinfo.php, ar trebui sa iti arate o lista cu informatii despre php-ul instalat.

Intretinerea sistemelor de calcul

Pentru a avea o viata lunga si fericita unui calculator ii trebuiesc indeplinite anumite conditii, am putea spune chiar un habitat corespunzator. Scriu acest articol pentru ca am vazut destul de multe birouri unde sistemele de calcul stau aglomerate de dosare, puse pe jos, sau in pozitii cat mai acrobatice pe unde crede utilizatorul ca nu il incurca.

1. Ventilatia

Ca orice aparat electronic si calculatorul are nevoie de o ventilatie corespunzatoare, in caz contrar sistemul se supraincalzeste fapt ce duce la instabilitate sau chiar defectare. Locul unde este montat trebuie sa permita libera circulatie a aerului, fara sa obtureze orificiile de ventilatie ale carcasei.

2. Curatenia

pc_praf

Nu cred ca am vazut dusman mai mare al unui calculator decat praful. Acesta, tacut, in timp se depunde pe componetele electronice producand capacitati si rezistente parazite care duce la instabilitate si defectare. Tot praful poate colmata elementele de racire (ventilatoare, radiatoare) ducand la supraincalzirea sistemului. O mentenanta periodica este de dorit, preferabil utilizand un compresor de aer pentru indepartarea prafului. Daca un compresor de aer este mai greu de procurat atunci un aspirator care sufla aer (atentie, nu care aspira) este suficient de bun, eventual se poate folosi si o pensula curata pentru indepartarea aglomerarilor de praf care se incapataneaza sa nu zboare la curentul de aer suflat de aspirator.

3. Electroalimentarea

Se stie ca cele mai periculoase pentru sistemele electronice de orice fel sunt fluctuatiile de tensiune, varfuri de curent si/sau tensiune care pot distruge echipamentele conectate la retea. Normal putem instala un UPS care sa protejeze electronicele conectate la retea, dar pana aici trebuie sa stiti ca o simpla priza care are o buna impamantare ne poate scapa de multe necazuri.
Trebuiesc evitate prizele defecte sau alimentarea a unui numar mare de dispozitive din aceeasi priza prin intermediul unui prelungitor.
In cazul serverelor prezenta unui UPS este absolut obligatorie, nu uitati daca se defecteaza un PC o singura persoana sta degeaba, daca pica un server multa lume nu are activitate.

4. Organizarea

As putea sa va spun multe povesti mai nostime sau mai putin haioase despre problemele lipsei de organizare in instalarea unui sistem de calcul. Fie ca este vorba de camera serverelor sau de un simplu calculator organizarea este buna, nu numai, pentru estetica. Pot depana mai usor diverse echipamente prin accesarea lor mai usoara fara sa ma incurc in cabluri. Nu se mai impiedica nimeni de cabluri sa ne scoata din priza calculatorul. In cazul aparitiei unui defect, il pot identifica mai repede. De exemplu un port ars intr-un switch se identifica mai usor daca am un rack organizat, eventual cu o regula de conectare in patch panel sau un opis.

comanda screen in Linux

Problema este urmatoarea:
Este ora 18:00, trebuie sa pleci acasa, dar comanda executata in consola nu s-a finalizat. Ce faci? Inchizi consola, iti bagi picioarele si pleci acasa sau lasi sa se execute comanda in continuare, tu pleci acasa, mananci, bei o bere apoi te intorci si verifici progresul. Cum faci asta? Trebuie sa instalezi un utilitar destul de destept, care stie sa creeze un terminal virtual si sa il pastreze chiar si dupa ce te deconectezi de la clientul de ssh. Mai mult poate sa iti ruleze un script in timp ce tu faci altceva pe acelasi server, in aceeasi consola.

Instalarea utilitarului „screen” se face ca mai jos pentru sistemele bazate pe Debian:

sudo apt-get install screen

sau pentru sistemele de operare bazate pe Red Hat:

yum install screen

Dupa instalare lansam un terminal virtual cu:

#screen

Acum lansez in executie scriptul sau comanda mancatoare de timp.
Apas combinatia de taste: CTRL + A + D pentru a detasa terminalul si a pleca linistit acasa fara sa afectez scriptul prin inchiderea clientului de ssh.

Pentru a rechema terminalul virtual scriu:

#screen -r

Daca am mai multe terminale detasate, se vor lista acestea si trebuie sa aleg pe care rechem prin

#screen -r PID

Pentru a renunta la un terminal virtual generat cu screen tastam in acel terminal exit.